Eu recunosc că postul a trecut pe lângă mine fără a simţi deseori că e post şi că Paştele se apropie. Nici Paştele nu l-am simţit ca fiind cine ştie ce minunăţie de sărbătoare. Vremea şi-a făcut efectul.

N-a contat că-i miercuri sau vineri, că biserica Catolică (cacofonie acceptată, cică) recomandă ţinerea de post în aceste zile. E şi greu să ţin post când din meniul aproape zilnic nu lipseşte celebrul salam. Plus două felii de pâine şi a ieşit un sandwich. Sau senviş. Deci, practic, şi în acele miercuri în care ar fi trebuit să mă hrănesc numai cu fasole şi barabule.

Ajuns acasă, în vinerea mare (more…)

Au un loc cald. Un fotoliu confortabil, perfect pentru somnul de frumuseţe. Mai dispar cu zilele, probabil patul din luxosul apartament e mai bun decât fotoliu din Parlament. Practic, duc o viaţă perfectă. Pe banii noştri, în urma voturilor noastre.

Şi totuşi, unii de ce vor să renunţe la postul de parlamentar pentru un loc de primar sau preşedinte de consiliu local sau judeţean? Culiţă Tărâţă în Neamţ, Ciuhodaru în Iaşi, Oajdea tot în Iaşi, Prigoană în Bucureşti. Becali renunţă la postul de europarlamentar pentru a fi primarul Capitalei. Şi mulţi alţii vor să renunţe de funcţia din legislativ pentru cea de primar sau pentru un loc prin consiliile locale sau judeţene. În cele mai multe cazuri, vor să fie preşedinţi. De, nu se pretează ei la funcţia de simplu consilier.

E masa mai plină pe plan local? (more…)

Am o boală pe bruneţi în general şi pe cerşetori în special. Nu dau bani la popă şi la cerşetori! Mi-am promis şi sper să mă ţin de cuvânt. Încă un motiv să-mi ţin banii în buzunar în loc să-i pun în mâna milogilor a dat Cel de sus să-l observ într-un autobuz RATP.

În 99% din cazuri, când mă deplasez cu autobuzul spre facultate sau oriunde altundeva, un bruneţel urcă şi începe cântarea în speranţa că va naşte mila cuiva şi se va alege cu un leu. Şi în cele mai dese cazuri are câştig de cauză. Ieri, mergând spre facultate, urcă niţeluş în autobuz un bruneţel. Scoate din ale lui buzunare un număr măricel de foi de plastic cu cifre extrem de valoroase. Să fi avut 50 de lei. Îi numără, îi împătureşte bine şi îi pune de unde i-o scos la suprafaţa. Apoi începe (more…)

De când mă ştiu, da’ conform unor studii, chiar de mai înainte de a mă cunoaşte pe mine însumi, m-am frizat la un singur frizer. Cu mici excepţii, când ba unu, ba altu’ au făcut experimente pe al meu cap.

Mă cunoaşte omul de mic, stăm la taclale, de obicei politică, şi da, omul a fost cu Băse dar de când cu 25% s-a lăsat şi el de iubirea pătimaşă. Mai mare dragul să merg să mă frizez la om ţinând seama şi de costul unei ture de scurtat firele de păr, între 5 şi 7 lei. Nu cred că a cerut vreodată peste suma standard. (more…)

Aş fi vrut să  spun bătrânii capitalişti ai ţării direct din titlu, dar mi că supăr din start o bună masă de oameni ce ar putea citi blogul. Sau ce a mai rămas din el.

Bre, era o vreme când românul avea de stat la coadă pentru a-şi primi raţia de alimente. N-am prins acele vremuri, dar cică era un fel de #statlacoadămeet a zilelor noastre.

Vezi tu, sau vedeţi voi, acele vremuri au apus, au venit altele. Până mai în zilele noastre românul stătea la coadă pentru a-şi primi pensia sau pentru a-şi plăti factura la curent electric, de frică să nu vină careva să-i taie curentul, că tare de folos mai e în zilele noastre. (more…)

Anunţurile de angajare pentru call-center-uri sunt în număr foarte mare pe siteurile cu specific, dar cum reuşesc unele companii să-i angajeze tocmai pe cei mai nepricepuţi… Am eu o bănuială, dar cred că o aveţi şi voi. Deci, şi nespusă ea e desluşită. Bănuiala.

Nu ştiu din nou cum se face, dar Romtelecom stă extrem de bine la capitolul relaţii cu clienţii pe twitter. Îţi răspund frumos, încearcă să rezolve problema. Ba chiar m-au surprins plăcut când m-au contactat direct pe mail pentru ca ale mele supărări să fie de domeniul trecutului. Dar când trebuie contactaţi prin telefon deja mă întreb peste ce persoană ofticată mai dau.

Cum mai tot timpul când merg acasă ori E-on ori Romtelecom îmi face surprize, nici de Paşte nu am fost lipsit de ele. Ajung joi seara acasă. Net din părţi, dar toate părţile nu aparţin de laptopul meu. Nu era internet de miercuri. Nu sun joi seara, dar vineri cum deschid ochii iau telefonul fix şi apelez. (more…)

Nu! Nu are nici o legătură că anul acesta e an electoral. Nu-i adevărat că în 4 ani pe la poarta țăranilor nu a bătut niciun politician să-i întrebe de sănătate, dacă le ajunge pensia sau au cu ce se încălzi o iarnă întreagă. Însă, anul acesta sufletul cel bun a lui Culiță Tărâță a renăscut în distinsul politician și a decis să-și arate gândul cel bun spre distinșii alegători credincioși.

Nu a ținut seama că Rotunda e sat de catolici și că nu face parte din colegiul lui, că pentru noi Hristos nu există, ci el e Cristos. Că pentru catolici Isus scris cu doi de i s-ar crede că e o greșeală gramaticală. Aceste detalii privind modul de a scrie sunt doar mici detalii ce nu au nicio importanță, singurul lucru ce contează cu adevărat sunt gândurile bune ale lui Culiță Tărâță. (more…)

Numai mâine nu-i poimâine. Iar conform unor studii bisericeşti catolice, duminică ar fi înviat Isus. Printre cei care sărbătoresc Învierea săptămâna aceasta mă număr şi eu. Fiind catolic din străbunic pân’ la tată şi mamă. Probabil tradiţia va merge mai departe.

E cunoscut faptul că-n această mândră ţară majoritatea sunt ortodocşi. Aliaţi ai bărboşilor. Nicio problemă din partea mea. La cât sunt dus eu în ultima perioadă la biserică, poţi fi şi Adventist de sfârşitul lumii sau Martor (ocular) a lui Iehova. Asta a fost alegerea ta sau a  celor ce te-au botezat, mereţi înainte. (more…)

Dacă mă citiţi de ceva timp, nu în ultima vreme, că nu prea mai aveţi ce citi, ştiţi că scriu mult. Enorm uneori. Articole în multe sute de cuvinte. Probabil v-am zis că vorbesc mult. Enorm de mult uneori, încât ofer dureri de cap celui nevoit să mă asculte din bun simţ. Sau poate zic eu ceva mult prea interesant.

Deci, scriu mult. Vorbesc mult. Dar nu pot vorbi în faţa unui public. De-mi eşti prieten, de stău la o bere cu două-trei personaje, nu-i bai.  Nu mă pierd cu firea, debitul meu verbal e mult peste norma mondială pe cap de om.  Dar dacă m-ai pus să vorbesc în faţa unei mulţimi m-ai pierdut şi m-am pierdut.

Trei ani de facultate (more…)

Acum ceva mulţi ani, pe când eram în şcoala generală s-a realizat o excursie ce avea ca destinaţie Bucovina. Scopul era să vizităm cât mai multe mănăstiri, ştiindu-se că Bucovina e o zonă plină de tradiţie în domeniul religios. Iar de ceva vreme se încearcă o redresare a imaginii şi oferirea unui impuls către turişti pentru a vizita mănăstirile celebre din Bucovina.

Și pentru că zona mea preferată este Gura Humorului – Voroneț și pentru că Mănăstirea Voroneț îmi trezește amintiri plăcute din copilărie, am decis să vă recomand o cazare în Voroneț pe perioada sărbătorilor de Paşte la Pensiunea Casa Doamnei, auzind de la mai multe cunoştinţe numai lucruri plăcute despre această pensiune. (more…)