Sunt atâtea meserii periculoase pe lumea asta. Alpinismul utilitar e una din acelea periculoase, dar zgârie-norii americanilor tre să strălucească zi de zi, altfel corporatistul nu poa’ să-şi macine creierul 12 ore închis într-un birou de sticlă. Şi hrănitorii de la grădinile zoologice au o muncă extrem de periculoasă, nu se ştie ce tigru mai scapă, şi pân’ să vină un neghiob de vânător, hrănitorul de tigrii va putea deveni hrană la tigrii. Dar astea-s meserii periculoase.

Dar există şi o meserie ce nu-i atât de periculoasă, pe cât de grea. Această meserie poartă denumirea acordată direct din titlu: meteorolog. Numa’ unu, poate două exemple să vă dau. Mă trezesc dimineaţă în jurul matinalei ore 09:00. Nori peste tot afară. Aprind aragazul, pun cafeaua să fiarbă pe foc, merg să-mi clătesc ochii, mă întorc la cafea, opresc aragazul, mă bucur de prima gură de cafea fierbinte pe ziua de azi şi întorc din nou capul spre geam. Ningea ca în vremurile bune!!!

5 minute să fi trecut. În ochi simt o lumină ce mă supărăr tot mai des, întorc niţel capul şi soarele tronează peste cerul Iaşului. Soare! Scoateţi capul afară şi veţi simţi un soare primăvăratec, deşi, cu 5 minute înainte ziceai că un nou cod portocaliu de zăpezi se va avânta peste România.

Unde mai pui chestiunea cel puţin ciudată pe care am trăit-o joi seara. Pe la 8, în graba mea de a prinde eliminarea Stelei în direct, două minute, maxim 3 să fi făcut din staţia de autobuz până în faţa blocului. Nenică, dar ploua aşa zdravăn încât credeam că ploile de vară deja au năvălit peste noi. Inclusiv şi vara cu temperaturile ei toride.

Ploaie de vară în frebruarie, deşi cu 3-4 zile îngheţa şi nasul, singurul organ uman ce se dezgheaţă la frig,  acum, nori, ninsoare abudentă şi soare cât nu poţi vedea cu ochii că te orbeşte. E clar, cea mai grea meserie e aia de meteorolog. Oamenii ăştia-s luaţi la mişto de vreme mai ceva ca ţara de Băsescu.

Mai înţelege cineva vremea?