Zic să continui seria “filme pentru sesiune” nu cu 3 filme ca în primul episod, ci doar cu două. Şi cu accentul mai mult pe primul, pentru că ideea m-a lăsat un pic uau!

Am obiceiul, recunosc nesimţit, să mă mai uit la filme pentru a adormi, exact cum făceam cu lecţiile din generală sau cu lecţiile de la liceu. Apoi, cu cărţile şi cursurile de la facultate. Cu cele din urmă încă mai practic meseria. Aşa că, fiindu-mi extrem de somn şi fără chef de altceva dau drumul la VLC, pun filmul pe full scren şi mă arunc în pat sub o plapumă ce-mi ţinea prea de cald.

Filmul ales: “In time” sau “În timp”. Bre, filmul e unul alert, pentru unii prost, pentru alţii acceptabil, alţii critică prezenţa lui Timbarlake, altele sunt minunate de acest fapt. Unii îl văd un actor prost, eu l-am văzut ca perfect în acest film. Dar perfecţiunea adevărată ce este reprezentată în film e de departe ideea principală. O idee poate prea originală. Din nou utopică după unii, dar realizabilă dacă ţinem cont de mutaţiile economice actuale. Am ajuns să ne videm pe zerouri imaginare în nişte conturi bancare, de ce să nu ajungem să ne vindem pe secunde, minute, zile din viaţă? Tocmai asta-i ideea filmului. Totul se cumpără şi se vinde pe… timp.

Unii văd acest film prost pentru că nu are efecte speciale deşi e un SF. Aloo! Aş contrazice apăsat această idee. Regizorul a gândit extrem de bine acest aspect. Nu a pus în filme case grandioase, nu a plasat telefoane transparente sau flexibile, nu a pus în evidenţă ecrane incolore sau maşini ce-ţi taie respiraţia. Nu, toată ficţiunea s-a plasat asupra ideei principale, totul costă timp. La propriu. Citisem un comentariu pe un site de nişă, cum că e revoltat că nici măcar telefoane mobile nu a văzut în film. Vai! Vai! Vai! De asta e filmul prost?

Deci, reţineţi. Filmul e foarte bun după al meu neuron. Deşi aproape adormisem cu mâna pe “şoarece” înainte de a mă pune la film, în timpul vizionării lui a  ajuns să nu am nici urmă de aţipeală. Nu ştiu alţii ce pretenţii au de la un film SF, dar eu nu agreez SF-urile exagerate, tocmai de asta recomand cu mult drag “In time”. Care nu e doar un SF.

Săturat de atâta pus mintea la contribuţie şi înţeles idei şi concepte din viitor, am ales, oarecum forţat, un film vechi, dar cică foarte interesant. Film de suflet. “If only”. Nu e capodoperă, nu e nici cel mai excepţional film de dragoste cu multă dramă pe care l-am urmărit, dar acel film care mişcă, care te face să zici, sau chiar să pui în practică, că e timpul să dai frâu liber sentimentelor şi să le destăinui celui sau celei care merită. Un vis face acţiunea acestui film. Un vis ce se transformă în realitate încetul cu încetul. Doar finalul nu e ăla de îl aşteptam… Aşadar, acţiunea “cucerire ca-n filme” treî să prindă contur.

Cam atât pentru partea a doua din “filme pentru sesiune”. Va urma… Probabil.

Pe aceeasi tema

• Mi-am dat barba jos, m-am făcut băiat frumos (7)
• Blogmeet la Roman (2)
• Sunt un cinefil II (11)
• Filme de Oscar, după a mea părere (6)
• Exerciţiu de imaginaţie (10)