Eram eu tânăr fecior la mama. Masă sănătoasă şi bogată. Fripturi gustoase ca la mama acasă. Rămăşiţele aveau un singur scop, hrană pentru animale. Oasele ajungeau la pisici, restul resturilor ajungeau la celelalte de pe lângă casă pe post de delicatese.
Numai o vecină făcea rabat de la obiceiurile ţăranilor. Nu numai mama obişnuia să dea la animale ceea ce nu puteam noi mânca, mai tot satul ţinea la acest obicei, probabil străvechi. Ar trebui să cercetez acest fapt. Dar acea vecină, trăită şi pe la oraş, aducea a modernism maxim şi excesiv. Cumpăra mâncare pentru animale.
Mama şi cu vecina aveau un obicei din a se vizita des. Vecina venea şi cu al ei câine bine tratat cu “mâncare ce o cumpăr de la petshop“! Că parcă acum o aud cum zice, de-mi venea să arunc cu ceva în câine şi-n stăpân când auzeam că lătratul era răsplătit cu bani buni da-ţi pe mâncare pentru câini din aia specială pentru a avea un lătrat sănătos. Cică. Bineînţeles că nici mâţa nu scăpa de acest răsfăţ mirific. Mirific mi se părea atunci.
Acum peste tot e mâncare pentru câini, acum tot ţăranul cumpără mâncare specială pentru animale, acum nu mi se mai pare nimic suspect şi ciudat să ai grijă de al tău câine, cumpărându-i mâncare cu proteine, vitamine şi altecele, numa’ bună pentru a-ţi face câinele unu sănătos şi voios. Acana e un sortiment de mâncare pentru câini numa’ bun de servit pentru a-l tău animal de casă. Aşa zic recomandările.
Bai, esti nebun? Tare de tot! :))))
Un pic de tot. Sau mai mult. Da’ nu am acte să certific acest fapt 😀
=)) Bunica tot ce mananca ei le da la catei , sa vezi ce grasi si sanatosi sunt =))
Vai! Are mama nişte mâţe la ţară de zici că lea băgat pompa în gură şi au fost umflate. Da’ de unde.
=))
Mancarea pt animale nu e un moft insa in multe cazuri e un lux, in special in cazul cainilor care mananca niste cantitati enorme fata de pisici sau alte animalute de casa.
Da, de multe ori încă mă mai întreb cât ataşament faţă de un animal poţi să ai ca să cheltui milioane pe lună. Unii au sufletul prea mare. Nu şi eu 😀