.png)
Am 3 ani de când scriu pe bloguri. 2 şi ceva de când am blog personal, trecut în tot acest timp pe două subdomenii şi un domeniu singural, acesta. Niciodată, dar absolut niciodată nu am reuşit să aduc pe blog multă lume. Traficul pe blog a fost constant undeva în jurul cifrei de 150 de unici pe zi atunci când scriam constant şi când reuşeam să scriu un articol ce prindea bine la publicul cititor de bloguri.
Dar nu m-am lăsat şi nici nu mă las de acest blog chit dacă numărul unicilor nu va reuşi să crească. Ştiu că undeva dă cu punct şi virgulă, ştiu că undeva greşesc cşi nu reuşesc să mă fac destul de plăcut încât să aduc cât mai multă lume pe acest blog. Dar nu mă plând, tot ce fac aici o fac din suflet şi nu pentru “profesionalizare şi bani” cum aud tot mai des prin blogosferă. Pentru că pentru unii profesionalizarea social mediei româneşti înseamnă să scoţi cât mai mulţi bani. Dar nu-s în cu totul de acord cu această ideologie. Şi chiar dacă unii zic că dacă după 1 an cel mult nu reuşeşti să aduci cel puţin 3-400 de unici zilnic pe blog, atunci ar fi cazul să te laşi de meserie. Dar ui că eu mi-s perseverent şi nu mă dau bătut. Pentru că am pus suflet nu speranţe în unici şi îmbogăţire de pe urma blogului. Deşi, recunosc, în ultima perioada nu refuz să mai scriu câte un advertorial.
Şi totuşi, tu, cel care ai mai mult de un an de când scrii pe blog şi te învârţi tot pe la 150 de unici pe zi, ce te face să nu-ţi închizi blogul şi să-ţi ocupi timpul cu altceva?
De ce trebuie sa fie unicii scopul?
In ceea ce ma priveste, citez:
Mai pe scurt: Scriu pentru ca nu ma pricep sa scriu. Pentru ca mi-e teama sa nu ajung si mai rau de atat. Pentru ca nu ma pricep sa ma exprim. Pentru ca mi-e groaza ca o sa devin de-a dreptul analfabeta intr-o zi. Scrisul e in sine un scop. Si un mod de a varsa frustrari intr-un coltisor. Scopul nu e sa fiu citita. Sau poate doar sa fiu citita atat cat sa fiu corectata si sa devin constienta de anumite greseli pe care le fac repetat. Ceea ce e si putin un motiv sa-mi doresc sa nu fiu citita. Pentru ca pe undeva mi-e rusine ca-mi expun prostia pe net. Da, stiu, ma contrazic. Dar absolut totul se contrazice in mine.
Pentru unii scopul blogului e să vadă cât mai mulţi unici, mulţi, foarte mulţi.
PS: Am citit tot comentariul. Să ştii că apreciez comentariile foarte concise ale tale
Incerci sa-mi comunici ceva in mod subtil? Eu is mai toanta cand vine vorba de comunicare.
Nu, nu! Eu chiar apreciez că iei în serios orice comentariu pe care-l laşi aici
@Ana Unicii nu trebuie sa fie UNICUL scop al blogului, dar iti da un sentiment de implinire cand vezi ca ceea ce faci are si urmari sau feedback pozitiv. Unicii nu sunt singurul scop, dar cu singuranta e bine sa-i ai.
@Pavel Eu am blogul de mai putin de un an (fac un an prin vara) si nu am reusit sa-l salt de 80 de unici pe zi (in medie, ca in zilele bune am avut 150). Nu-l inchid, ca-mi place. Mi-a adus si mici beneficii si asta mi-a facut sa imi doresc si mai mult. Deocamdata nu am niciul plan sa renunt la el. De fapt, inca mai sper sa gasesc timp sa-l cresc.
Da, blogul mi-a adus mici beneficii pe plan finaciar, dar cele mai mari pe plan “sentimental” să-i zic, sau personal, dar şi financiar tot la personal se încadrează. Prin ajutorul blogului am cunoscut ce-i mai faini oameni de departe
Nici eu nu l-am inchis acum un an jumatate cand ma apucasem intradevar de scris si aveam 100 si bine am facut pentru c-am ajuns acum la 500-600. Cum? Habar nu am, pur si simplu daca o faci din placere, daca te tii de scris constant inevitabil cresti, inevitabil atragi oameni.
Eu nu ma bucur pentru unici cat ma bucur pentru comunitatea de oameni, de prieteni – nu bloguri! Personal m-a schimbat foarte mult blogul, scrisul, oamenii si m-am schimbat in bine si chiar de as pica in ” bot ” in/cu statisticile , tot nu m-as lasa.
Asa ca, nu unicii sunt totul ci calitatea unicilor TAI!
Exact! Calitatea unicilor, dar mai ales mica aia comunitate ce o aduni pe blog. Degeaba ai 500 de unici dacă ai un comentariu la articol, iar scopul meu nu-s unicii în masă, ci să atrag câţiva oameni ce să-mi fie fideli blogului, cu care să pot deveni şi-un prieten 2.0.
Exact! Eu am in jur de 15 persoane care mi-s aproape de cand am blogul si aia conteaza enorm pentru mine. Sunt oameni cu care m-am obisnuit ,pe care-i cunosc si-i ador pentru c-au fost aproape de mine mai ceva decat cei din offline. Decat o “droaie” de unici ,mai bine o mana de oameni!
“Decat o “droaie” de unici ,mai bine o mana de oameni!”
Foarte tare a sunat asta!
pentru brand
Care brand, bre?
brand, bre, s-a vorbit la semese
Bre, tre’ sa recunosc ca inca nu mi-s foarte clare notiunile astea de social media, unici, page rank, trafic etc etc. Si dupa ce ca sunt io atat de confuza, ma mai trezesc uneori sa ma uit pe statisticle alea pe care le da blogspotu’ si apoi ma uit si pe WTA si nu corespunde nimic si nu stiu care-i faza. Nu prea-mi bat capu’ cu astea; mai tare ma enerveaza.
) De ce n-am inchis? Tocmai pentru ca nu-s interesata de … cum sa le spun? De vectorii astia, de constantele astea, ma rog, intelegi tu la ce ma refer. 
Scriu si postez ca-mi place. Si cam asta e… 
Bre, ca să ai nişte date oficiale foloseşte Google Analytics şi ai scăpat de bătăile de cap datorate neconcludenţelor între statistici
Daca toti am avea jde mii de unici ce s-ar face adevertiserii?
ar muri printul
Ar băga şi mai mulţi bani?
eu zic sa-l inchizi ca si asa face purici degeaba.
ps. mie imi place mai mult de Ana decat iti place tie.
Ironie sau?
eu sunt multumit ca ma citeste cineva:)
Din câte văd scrii mai corect (şi mai bine) decât mulţi alţii cu mari pretenţii..mister de ce ai atât de puţini cititori, sigur nu ne păcăleşti? Oricum, nu se ştie ce aduce viitorul
Nu vă păcălesc. Dă-i click pe iconiţa aia cu T5:D
Eu mi-l tin de suflet – mai scriu si pe blogul personal cand imi aduc aminte:)
Dar tu cam rar îți aduci aminte