Bre, nene. De multe ori aţi auzit că fotbaliştii sunt proşti, de multe ori aţi auzit că fotbaliştii au bani, de şi mai multe ori aţi auzit că fotbaliştii au în preajma lor toate piţipoancele doritoare de a deveni “vedete” peste noapte. Piţi la fel de lipsite de creier ca şi fotbalistul de lângă ea.

Numai că unele nu sunt atât de proaste pe cât ar lăsa să se înţeleagă. No bine, au şi plan de atac, îi prostesc definitv pe fotbalişti, îi duc în faţa popei şi-i fac să zică “DA” cu toată gură. Şi din momentul ăla inima piţipoancei îi creşte, nu pentru că e măritată, ci pentru că s-a îmbogăţit. Deci, îţi iei fotbalist prost şi-l jonglezi pe degete, îl duci de nas, îţi iei mama de partea ta şi-l faci să treacă toată, dar absolut toată averea pe  numele… soacrei. Da, pe numele soacrei. Deci, atât de prost e Claudiu Răducanu, prost de bubuie şi blocnotesul care e el, blocnotes. Şi bineînţeles, averea trecută pe numele soacrei, soţia bogată, scoacră bogată, ce nevoie mai au de un Claudiu bun de dus cobai pentru testări de medicamente? Nici o nevoie. A divorţat de el şi fostul golgeter stelist a rămas cu… nimic. Absolut nimic, încât acum e nevoit să lucreze ca şi curier în Spania.

Acum las la o parte cazul singular şi mă gândesc aşa, unde-ţi poţi ţine nene mintea, capul, partea aia de creier ce se ocupă cu gândirea de ai fi în stare să-ţi înstrăinezi întreaga avere fără a fi sigur că o primeşti înapoi? Cum, cel de sus, nu ţi-ar da pic de minte încât să nu pui la bănuială ideea soacrei de a avea ea drept pe averea ta? Măi nenică, deci, cum să fii aşa tembel încât să fugi 30 de ani pe un teren de fotbal, pe un şantier, cu moaca în calculator, ca mai apoi tu să treci pe altcineva toată agoniseala? Doamne, cum? Aş înţelege, eşti parlamentar, da, îţi înstrăinezi averea să nu afle şi prostul din faţa televizorului cât de bine o duci tu, dar în situaţii de astea de ce dai banul din mâna ta cu bună ştiinţă, fără să treci în contract că banii tre restituiţi obligatoriu, forţat şi fără ciripeli adăugate fără rost?

Mă lămuriţi voi, că eu încă mă întreb, cum e posibil aşa ceva? Eu am rămas nu şocat, dar extra-uimit de câtă prostie încape în unii oameni.

Ştire oferită de Daninho.