Am şi eu regretele mele

  Pavel        16 Decembrie, 2009

Am şi eu gândurile mele. Şi uneori îmi trec prin cap în cele mai

nepotrivite momente. Spre exemplu, acum. Mă simţeam foarte bine. Extrem de euforic. Dar mi-am adus aminte de ceva. Nu contează ce.  Ceva ce m-a pus pe gânduri.

Bre, sunt momente când te afunzi în ceva anume, stai şi cujeţi până îţi trece cuetul şi tu tot stai şi apoi nu mai cujeţi, priveşti în gol. Senzaţiile astea mie îmi displac, dar apar şi ele. Apar din senin şi ţin deobicei ca ninsoarea, 48 de ore. Bine nici atât, dar persistă până când…nu ştiu.

Şi în acele momente gândurile îţi fug în trecut. Îţi ajung până în cele mai îndepărtate amintiri. Şi acum regret un lucru ce l-am făcut pe la 5-6 ani. Îl am pe creier, persistă, nu se şterge nici dacă aş muri pentru o secundă şi toate amintirile s-ar pierde. Aminterea aia va rămâne singură pe creier. Va fi acolo.

Da dragilor, chiar dacă se zice că nu e bine să ai regrete, eu am. Le am, sunt regretele mele şi nu le voi lăsa. Aceste regrete mă fac, probabil, să nu mai repet acelaşi lucru. Mă fac să-mi propun să nu mai repet acelaşi lucru a doua oară. Sau să mă facă să reuşesc un ceva ce odată mi-a eşuat. Chiar dacă eşuează la nesfârşit, cică e bine să încerci. Eu am cam încetat să încerc un ceva. Parcă nu-şi are rostul.

Regrete, gânduri, amintiri, nostalgie, toate astea trec tuturor prin minte. Răsar deodată în spatele ochilor şi te fac să meditezi în voie şi de nevoie.

Şi totuşi un regret vi-l zic. E probabil unul din cele mai mari. Că nu prind potul ăl mare la loto. Şi cred că şi lucrul ăsta am să-l regret toată viaţa 😀

ps: Prostie de articol 😀

Pe aceeasi tema

• Suntem niște câini (11)
• No, bine v-am regăsit! (15)
• Întrebări stupide (0)
• Ce vrei să te faci când vei fi mare? (3)
• Ia pixul neamule! (0)