Când ne jucăm cu prejudecățile
Pavel 
25 Februarie, 2017
Pavel 25 Februarie, 2017Am vrut să iau un Uber. Prețul pe plus m-a făcut să renunț în sperața că un Meridian sau un SpeedTaxi ‘oi găsi și eu.
Meridianul mi-a zis că e în așteptarea unui client, iar primul Speed că nu merge el până în Drumul Taberei de parcă Centrul Vechi s-a mutat în zona cu cel mai așteptat metrou. Deși la volan era un copchil, după fizionomie, până în 20 de ani. În spatele lui tot un Speed, doar că la volan era unul cu fizionomie de țigan, și, din păcate e doar vina lor, prea multe experiențe negative m-au făcut să încerc o aplicație de taxi. Cum nu am găsit nici un taxi disponibil prin aplicație, am zis că ce mi se poate întâmpla decât să fiu înjurat că am accent de moldovean, că s-a săturat de copchiii care n-au stare în casă, beau până nu mai pot și apoi zic că n-au decât un (1) leu bacșiș și pentru taxi!
Dar nu, bre! În Speed-ul meu era într-adevăr un țigan, dar un țigan care m-a făcut să mă simt ultimul om de pe pământ și să mă arunc să mă curăț dracului în Dâmbovița.
Atât mi-a zis: “Chiar nu înțeleg de ce ați evitat. Sunt și eu tot taximetrist!”
Răspunsul meu, ca să mă scot: “Când un Speed mă refuză, cum să mă urc în al doilea?”
Apoi a fost o cursă liniștită, cu câteva întrebări despre traseu, o întrebare despre clasica finalizare a metroului din Drumul Taberei și cu un mulțumesc la final de cursă atât de sincer încât nici duamni duamni ăl de sus nu ar putea să-l spună! Plus niște cruci bine executate când trecea pe lângă o casă a domnului doamne!
